Categorie | Evenimente

FOTBALISTUL INTELECTUAL

FOTBALISTUL INTELECTUAL
  •                               De la bun început ţin să vă spun că urmăresc fenomenul fotbalistic de acum65 de ani, de când m-am născut, ba chiar pot spune că şi dinainte, de cânderam la tata, care a cochetat serios cu acest sport. Ştiu bune şi rele, căci faceparte din viaţa mea.
    Astăzi însă m-am gândit să vă vorbesc de unele etichete,
    mai mult sau mai puţin adevărate. Privind la vocabularul sărac folosit de
    Hagi, de pildă, sau la împleticirile de limbă ale unui Florin Răducioiu, după ce
    a evoluat o vreme într-o ţară străină, mulţi au tendinţa să spună despre
    fotbalişti, la gramadă, că sunt nişte încuiaţi, nişte terchea-berchea, ba chiar
    nişte ‘’mercenari’’. Îi aşează pe toţi în aceeaşi oală, deşi, în opinia mea,
    trebuie făcută o distincţie clară între fotbaliştii de astăzi, mare parte
    conformându-se portretului amintit, şi cei de ieri, care de cele mai multe ori
    jucau doar pentru glorie. Poate cei care citesc aceste rânduri scrise la câteva
    zile înainte de a avea loc la Galaţi o nouă ediţie, a 15-a, a Memorialului Ion
    Zaharia, n-au uitat încă driblingurile celor de la CSU, Politehnica,
    Siderurgistul sau Oţelul, ultimii precursori ai ‘’Străjerilor Moldovei’’ care au
    adus primul titlu de campioană naţională la Mila 80 a Dunării. De aceea vă
    poftesc pe gazonul amintirilor, răscolindu-vă preaplinul ascuns într-o
    memorie protejată multă vreme de apărătorile uitării. Asta pentru că ştiu
    îndeaproape pe mulţi dintre cei adunaţi în jurul unei imaginare mese rotunde
    şi care nu posedă oralitatea nativă. Să vă dau şi un exemplu, pe numele din
    buletin PETRE MARINESCU, copilul de ieri care a dat cămeşa pe
    echipamentul de fotbal şi adultul care a preferat Facultatea de Frigotehnie în
    locul fabricii de popi. Cine îl cunoaşte, şi nu sunt puţini aceia care l-au întâlnit
    în diurn sau pe gazon, ştie că la el se combină educaţia, bunul simţ, emoţia,
    niciodată individuală, nostalgia şi proiectele de viitor. Cariera lui fotbalistică
    se întinde pe aproape douăzeci de ani, fie că evolua în B sau cele patru sezoane
    şi jumătate de primă ligă de la FCM Braşov, fostă Steagul Roşu şi CS
    Târgovişte. În primul eşalon a înscris 54 de goluri, din care 19 asistate de Gicu
    Dobrin, regele de ieri, de azi şi de mâine al fotbalului românesc. Grecul are şi
    cinci selecţii în lotul naţional B. Plecase în viaţă pe 20 mai 1951 din comuna
    Izvoarele, fostă Regele Ferdinand, să se şcolească la Galaţi. Pentru el, din acel
    moment, până a ajuns coechipierului unui Tudorel Stoica, Narcis Coman,
    Gigi Tătaru sau Marius Lăcătuş, viaţa nu a fost de loc uşoară. Olimpic, cu
  • note aproape de maxim pe linie, Petre contrazice portretul unui fotbalist de
    astăzi. Cu decenii în urmă, universitatea gălăţeană constituia oaza de lumină
    în cunoaştere şi sport, cu doar patru secţii unice în ţară, anume Nave, Frig,
    Chimie alimentară şi Piscicultură, toate cu poveştile lor, fiecare însă cu un
    ‘’Triunghi al bermudelor’’, de care se scăpa greu şi numai cu multă carte. Să
    vă spun că în 50 de ani de existenţă au absolvit Navele şi Frigotehnia doar
    cinci fotbalişti, doi la Nave şi trei la Frig, printre care impetuosul vârf de atac
    de mai apoi? Era vremea când oamenii politici nu produceau imixtiunea în
    sport, mergându-se pe principiul doar cine ştia carte, trecea, vorba
    mentorului său din tinereţe, decanul Tusac. Nici preşedintele de atunci, nea
    Sterică Bataragă nu te lăsa să respiri dacă nu învăţai. Fotbal fotbal, dar şi
    carte frate. Asta vroia, pe bună dreptate, vrânceanul. Calitatea exprimării în
    sport vine din educaţie, din exemplul modelelor care au rămas în vitrinele
    prăfuite în timp, în sistemul şcolar care de la Revoluţie a fost adesea
    înjunghiat pe la spate. Din păcate, nu numai că sportivii nu mai învaţă cum
    trebuie, dar fotbaliştii nu mai ştiu ce joacă, de aici rezultatele dezastruoase
    din ultimii ale acestui sport. Sesiunile studenţeşti erau trăite cu intensitatea
    marilor partide, trebuind să ai pregătire spartană ca să învingi în ambele. De
    aceea fotbaliştii de ieri sunt şi au rămas modele umane, ale căror nume se
    rostesc şi azi de microbişti cu evlavie, cu zâmbete şi cuvinte familiare. Cine nu
    a trait măcar o partidă pe Portul Roşu, probabil crede că mă joc cu cuvintele,
    dar nu este deloc aşa. Gălăţeni mai bucuroşi ca atunci, după 90 de minute de
    spectacol, nu o să mai văd în viaţa mea. De aceea respect pentru generaţiile
    dinainte şi de atunci ale fotbalului studenţesc gălăţean, iar pe componenţii
    actualului schimb îi rog doar să-i copieze. Poţi juca magistral, dar dacă nu
    cunoşti matematică şi fizică la superlativ, nimeni nu va da apoi doi bani pe
    tine. Pe timpuri euroii pentru anestezierea vigilenţei profesorilor bine
    pregătiţi şi plătiţi pe măsură, nu se inventaseră încă. Nu ar fi deontologic,
    dacă n-aş recunoaşte că se mai făceau unele compromisuri, dar comparativ cu
    ce se întâmplă în zilele noastre, acestea constituie o moleculă într-un bazin de
    înot. Conform unei expresii cândva la modă, daţi-mi voie să-mi scot
    respectuos pălăria în faţa unor modele de sportivi şi oameni, de genul Petre
    Marinescu.
  • Cu plecăciune, prof.univ.asoc.Pompiliu COMŞA, fosta vuvuzea din galeria
    C.S.U. Galaţi
    N.R. Este vorba de actualul viceprimar de Tulcea
    Foto: Petre Marinescu la ceremonia de inmanare a tilului de Cetatean de Onoare al Judetului Galati

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.